De suflet

Oprește-te ! O secundă.

Da, știu, ești foarte obosită astăzi. Nu ai niciun chef de nimic. Ești obosită încontinuu și ți se pare că alte mame de le vezi prin oraș, sunt mereu fresh, luminoase, aranjate. Bine, nu toate, dar majoritatea, cam așa. Te și gândești cum Dumnezeului procedează, ah, cu siguranță ele au pe cine se baza mereu- bunici, mătuși, tătici etc. Doar că ele -poate- nu au parte de oameni care să știe cum să le ajute, cum să le îmbrățișeze și sprijine. Nu te mai compara. Numai tu te poti crește în sufletul tău, nu comparația cu alte mămici.

Copilul te strigă, te aleargă. Ești copleșită. Astăzi vrei pace și liniște. Vrei doar o jumătate de oră pentru tine. Copilul are însă, așteptări mari de la mămica lui. Pentru el ești lumea lui întreagă. Nu-i pasă de oamenii fugari prin lumea voastră, de experiențele tale supărătoare care te cuprind ca buruienile – oprește-te! Nu porni o luptă inutilă cu fleacurile cotidiene. Împarte-te un pic, astfel încât să-ți ajungi și ție. Doar o secundă. Fii SELECTIVĂ și mergi mai departe. Că doar ai pornit pe drumul de mamă cu toată încrederea.

Te înțeleg perfect, știu prea bine cum este. Parcă ai uitat cum să trăiești. Poate simți că îți pierzi identitatea și ești catalogată doar prin statutul de mămică. Poate nu-i asta, ci doar simți că vrei un pic de pauză și atât. Nu ai cu cine să-l lași și nici nu ai putea. Sau poți, dar nu te lasă inima. Știi ceva, viata ti-a dat ocazia să ai ceea ce ți-ai dorit. Spun că e suficient. Dorește-ți să ai parte de sănătate, drum bun și lin în viața copilului tău și uiți de oboseli.

Amintește-ți cum ți-ai privit copilul, prima dată când l-ai văzut. Cu bucurie, imensă bucurie. Ai descoperit în tine lucruri pe care nu le știai și ai găsit de o mie de ori răbdare, putere și blândețe. Oprește-te, doar o secundă. Ești valoroasă și ești IUBITĂ.

Nu te mai simți vinovată. Esti obosita. Orice mamă are reale motive să se simtă astfel. Doar atât te rog: nu te mai culpabiliza (îmi repet totodată, și eu însămi). Căci mâine-le ăsta poate nu mai este ca azi. Nimeni din jurul tău nu îți este dușman, nici măcar timpul.

Dormim prost, știu așa de bine (azi-noapte simțeam că leșin de somn și abia mă mai țineam pe picioare, iar puiul era chinuit de durerea erupției caninilor) facem totul pe repede înainte, suntem amazoane și super women. Ești obosită ca naiba, deși ai un copil cuminte care doarme noaptea. Sau nu-l ai liniștit, și atunci îți vine să-ți iei toate câmpiile, apoi îți pare rău. Mica mogâldeață depinde de tine total! Iar tu poți. POȚI. Dimineața, oricum, ai observat că prinzi energie dublă 😀

Vreau să știi că mie îmi pare rău că nu te mai regăsești. Te înțeleg și te felicit. Te încurajez și îți spun: hai că mai poți un pic. Adu-ți aminte, când ai aflat că ești însărcinată, cum ți-ai cuprins burtica, ai mângâiat-o și ai jurat ca-l vei proteja întotdeauna. Începe cu tine. 10 minute, o jumătate de oră, o oră pe zi. Hai că poți. Respiră, trage aer – da, iarăși!- și oprește-te. O secundă.  Pentru că ești curajoasă, da.

Muzică, un pahar de vin sau bere, o oră de sală, o carte bună. Clișee atât de urgente! Mai ales când îți este imposibil să faci lucrurile bine, că -deh-ai două mâini stângi. Ia ghici ce?! Nu ești singură, nici singura. N-ai două mâini stângi, ai conștiința DE MAMĂ.

Greșelile programului pe care-l percepi ca fiind de sclavă casnică, inerente statutului, sunt doar temporare. Nu sunt greșeli, este asumare de sine, de rol, este străduința TA. Este încercarea de a face totul cât mai bine – măcar de acest lucru să fii MÂNDRĂ! Uite, când scriu, parcă și eu mă ambiționez și prind energie. Căci tare bine te mai înțeleg.

Nu, draga mea, nu ne jertfim sufletul și nici felul de a fi. E o prostie să gândești așa. Iar dacă tu nu te iubești pe tine, apoi cum vrei să-ți mai placă ceea ce faci? Ia situația ca atare, ești MAMĂ. Copilul tău, minunea ta, își amintește dragostea de mamă, nu lucrurile perfecte. Își amintește cum ești pregătită să fii în spatele lui întotdeauna. Nu-și amintește dorința ta de a-l lăsa o oră și cu alți membri ai familiei, supararea ca nu ai reusit 20 de lucruri, ci fericirea ta când îl privești și îmbrățișezi.

Hai că poți. Dă-ți întâlnire cu tine, în ziua cutare și la ora cutare. Ca și cum te-ai programa la medic sau altundeva. Și atunci vei putea face ca o oră să fie a ta. Ca să te consolez, mie nu îmi e dor de amintirea vieții dinainte, cât de libertatea singurătății. Deși înainte mă simțeam goală în suflet, îmi lipsea ce vedeam la alții.

Conștientizezi abia din faptul trăit. Nu regreți nimic, ești fericită de copil, deși nefericită de lipsa timpului. Ia stai un pic, ce-ti impui atâtea limite? Ia totul ca atare. Chiar și când nu reușești să te potrivești cu altă mămică la program, să ieșiți împreună. Poate e momentul ca astăzi, plimbarea voastră împreună să vă aducă o descoperire nouă și o abilitate nou învățată, a micii tale bucurii.

Fii recunoscătoare Celui de Sus, vieții și familiei. Problemele vor exista mereu, dar copilăria minunii tale, NU.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s