De ale mamelor

Analizele din sarcină

Încerc să-mi amintesc cât mai corect din analizele făcute de mine, începând din primul trimestru de sarcină, mi-am consultat și dosarul.

Desigur, la fiecare sarcină și femeie, se personalizează și în funcție de problemele ei medicale, istoric, necesități etc. Per general, sunt multe uzuale și lor li se adaugă opționalele.

ATENȚIE: VARIAZĂ ÎN FUNCȚIE DE RECOMANDAREA MEDICULUI, DE SARCINĂ ȘI DE FEMEIE. Eu doar informez despre uzuale, ca idee. Trebuie să știți că nu toate analizele recomandate în sarcină sunt suportate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar câteva dintre analizele nedecontate sunt destul de scumpe, dar necesare.

Primul test făcut a fost analiza care să-mi confirme sarcina, analiza Beta HcG. Primul control medical l-am făcut la 6 săptămâni – aflasem cu 2 săptămâni în urmă și a durat programarea și să ajung la doctorul meu la București, incluzând o ecografie transvaginală pentru confirmarea instalării sarcinii, pentru a mă asigura că este normală, nu extrauterină șibcă îi bate inima bebelușului.

Lista primului set de analize:

  • determinare RH și grupa de sânge
  • analize uzuale de sange (glicemie, hemoleucogramă cu formulă leucocitară, Hb, Ht, indici eritrocitari)
  • hematologie (timp de protrombină Quick, timp de tromboplastină etc)
  • analiza biochimică a sângelui (glucoză serică,  TGO, TGP, uree, creatinină, acid uric, glicemie, calcemie, proteinemie etc)
  • profil de coagulare APTT
  • imunologie și serologie (serologia hepatitelor B și C, anticorpi Citomegalovirus , anticorpi rubeolă, anticorpi toxoplasmoză, testare  Listeria, testare Chlamydia, – tip IgM si IgG la majoritatea
  • markeri virali, de sânge, markeri endocrini etc
  • testul Babeș-Papanicolau
  • test Torch (testare virus herpetic, testare gonoree, testare pentru sifilis, testare HIV etc)
  • examen urină

Se adaugă analize în funcție de starea de sănătate a mamei și fatului: biopsie de vilozități coriale sau amniocenteza. Te ia cu capul cînd le citești, dar medicul știe foarte bine ce are de făcut și ce să-ți recomande. Tu trebuie doar să ai o idee.

Grupa de sânge și Rh-ul este un test pe care îl faci pentru a se constata o eventuală incompatibilitate între tine și partener, și pentru a hotărî următorii pași. Hemoleucograma reprezintă o analiză a sângelui matern care poate semnala existenţa unor  infecţii sau a altor afecţiuni care să interfereze cu buna dezvoltare a sarcinii. Sumarul de urină analizează existența sau inexistența semnalelor unei infecții urinare.Glicemia, transaminazele hepatice, ureea, creatinina, acidul uric, analizate împreună cu datele din hemoleucogramă și cele din sumarul de urină, pot duce la identificarea anumitor anomalii funcționale la nivelul unor organe sau sisteme.

Testele LUES, VDRL, Ac anti HIV, Ag HBS (sifilis, HIV, hepatita B și C, etc) sunt specifice pentru bolile cu transmitere sexuală care, depistate, în mare parte, pot afecta grav fătul. În funcție de rezultat se poate stabili conduita ulterioară și metoda prin care vei naște. Testul TORCH nu este obligatoriu (eu am preferat să-l fac) dar este recomandat de majoritatea medicilor deoarece detectează o serie de boli grave care se pot transmite la făt, precum toxoplasmoza, sifilisul, varicela, zona zoster, HIV, hepatita B, rubeola, cytomegalovirus sau herpes simplex .Toate aceste teste de mai sus se fac în general în săptămânile 8-9 de sarcină.

Efectuezi (undeva dupa 11 și până la 14 săptămâni) SCREENINGUL FETAL, o analiză numită dublu test, folosit pentru descoperirea oricăror anormalii cromozomiale ce pot apărea la concepție, precum sindrom Down, sindrom Edwards, fibroză chistică, malformații cardiace, boala Tay Sacs sau spina bifida, ori altele. Testul constă în corelarea nivelului anumitor hormoni specifici sarcinii (beta HCG, PAPP-A) din sângele matern cu anumiți parametri fetali ecografici (de ex. Translucența nucală) și clinici ai mamei (vârstă, înălțime, greutate, tensiune arterială, istoric medical etc.).

Eu NU l-am făcut, am preferat direct test genetic care se face și este cel mai relevant între 11 și 16 săptămâni (scump dar am vrut să fiu liniștită, are o rată 99,9 %) cu prelevare sânge matern la un laborator genetic și analiză directă ADN fetal. Astfel, am știut mult mai devreme ca și vârstă a sarcinii, dinaintea ecografiei, că este băiețel și că este totul în regulă.

 În al doilea trimestru de sarcină urmează:

-triplu test (săptămâna 17 de sarcină), în general dacă nu ai făcut dublu test, care are aceeași funcție ca analiza dublu test

-sumar de urină pentru verificarea nivelului de glucoză sau proteine în urină, lucru ce poate indica o anemie de sarcină

-test de toleranță la glucoză, ce poate detecta diabetul gestațional – FOARTE IMPORTANT

-ecografia de morfologie fetală de trimestru II

În al treilea trimestru, reiei toate analizele de sânge și umarul de urină. Faci testul pentru Streptococ de tip B ce presupune recoltarea de secreții din vagin. Dacă rezultatul acestui teste este pozitiv, se recomandă tratament cu antibiotic și repetarea testul peste alte 2 săptămâni. Streptococul de tip B se poate transmite fătului la naștere dacă ajunge infecția în uter și poate provoca infecții severe și complicații la bebeluși. Se urmărește tensiunea arterială, greutatea, poziția și înălțimea uterului, ritmul bătăilor cordului fetal.

Poate cea mai importantă analiză a acestui trimestru este ecografia morfologică, care se efectuează în preajma celei de-a 20-a săptămâni de sarcină și reprezintă o analiză amănunțită a părților fetale, a prezenței organelor fetale, o analiză a formei și structurii acestora și o analiză a fluxului sanguin care irigă placenta. Pentru că medicul va sta foarte concentrat și va analiza minuțios toate aceste aspecte, tu vei avea timp din belșug să-ți privești copilul, să-l analizezi și să-l asculți. Nu uităm și de screeningul morfofetal de trimestru 3.

Să fiți sănătoase și liniștite,

vă pupă mama lui Guguță.

NOTĂ:

Sursele: dosarul meu, dar și :

 

Advertisements
De ale mamelor

Despre căpușe, insecte, păianjeni și alte ,,minuni”

Mă documentez serios de câteva luni. Am un băiețel de un an și un pic, ieșim zilnic – deși stăm la curte, vreau să-l duc și în comunitate, să socializeze, să cunoască alți copilași, să ne plimbăm, e altceva. A contat mult modul meu de abordare a experienței de mămică și faptul că sunt deschisă și pozitivă (exceptând toanele și oboselile inerente post-nopți nedormite), Guguță este vesel, râde, nu se sperie de oameni, este curios și atras să exploreze, nu am probleme cu el nici la cumpărături, nici la plimbare, nici în fața unor oameni pe care nu-i știe, nici la plimbările cu mașina, nici la piscină sau la zile de naștere etc.

Aseară am fost -ca de obicei- cu Guguță prin centrul orașului. Pentru cine nu știe și nu e ,,de la Brâncuși”, la noi este promenadă cu 2 benzi mari și late, băncuțe, mulți pomișori, verdeață, spațiu pentru copii etc. Copilașii grămadă pe spațiile verzi – m-a uimit totuși, îmbrăcămintea închisă la culoare, piciorușele dezgolite sau doar cu maiou și pamperși pe ei, ori cu multă piele dezgolită. La noi în sud este extrem de cald. Caniculă și aer irespirabil, seara te mai poți plimba, dacă nu apuci de dimineață. Ei bine, eu mă străduiesc să-mi îmbrac băiețelul cât mai subțire și -când NU merg la spații cu verdeață – da, cu cât mai puțină piele acoperită și papucei tip sanda simplă.

Însă, când știu că vom ajunge și la spațiu cu verdeață – deși se presupune că este foarte cald și nu ar fi căpușele la vedere atunci- prefer să-l îmbrac puțin mai acoperit, extrem de subțire. Cu haine vaporoase, toate deschise la culoare și săndăluțe tip papuc pantof cu baretă la gleznă (decupați puțin), din aceia speciali pentru bebe. Prefer să previn, decât să tratez. Am o mulțime de prieteni medici, soțul meu este medic, au tot avut cazuri cu copilași mușcați de căpușe. Da, se ajunge la antibiotic. Pentru cei care nu știu, nu căpușa în sine e periculoasă, ci ce poate transmite ea, deoarece se hrănește cu sânge și nu știm pe ce organism viu a fost anterior, ce microbi a preluat din acel sânge. Cu toții știm de Lyme și borelioză. Dar trebuie să cunoaștem un pic mai multe. Putem.

M-a deranjat vizual o conversație pe un grup de mămici, în care se sfătuiau una pe alta, cu bețe de chibrit, cu benzină, acetonă și altele. Sincer, m-am închinat, așa am ajuns la postarea aceasta. M-am închinat și am beștelit ochii cât cepele. Desigur, cei din mediul rural vor ști mai bine să acționeze și cum să procedeze, decât cei din mediul urban (îi respect de o mie de ori mai mult, sunt și mai deschiși, mai receptivi și obișnuiți să se descurce cu ce au la indemână- am discutat cu multe mămici) și aceasta pentru că sunt mai obișnuiți, le văd mai des, nu se sperie astfel de ușor și înțeleg mai bine astfel de experiențe. Au posibilitatea mai greu să ajungă la un medic. Le iau ca atare și au mai multă experiență cu natura și cu situațiile ei. Dar noi, cei neobișnuiți, și nu pentru că am fi picați din lună sau fandosiți, ci pentru că nu avem tangență și nici ocazii dese pentru astfel de ,,cunoștințe”… Da, știu și că veți spune, ,,până ajung la medic, ce fac, stau așa”?! (Aici e cu două taișuri )

În discuție, era veșnic-clișeistica replică ,,Dar noi când eram mici, cum era? Căci nu erau d-astea”… până la urmă, fiecare alege ce face și cum consideră că este mai bine. Eu, una, prefer să merg imediat la medic, degeaba citesc mult, dacă habar nu am cum să acționez și știu sigur că mi-ar tremura mâinile și mai rău aș face, poate. Îmi este și oroare, și teamă, și chiar nu aș vrea să întreprind o acțiune care să-l necăjească și mai rău pe copil sau care să iște vreo consecință neașteptată. Da, o chestie atâtica de mică.

Aici găsiți un articol extrem de bun despre căpușe, prevenție și profilaxie, acțiune, precum și un clip video în limba engleză, nici eu nu puteam sintetiza mai bine. Mă  mănâncă pielea numai când că scriu, atât m-am gândit la acest aspect !

Am tot găsit online și în farmacii (încă nu am achiziționat nimic, urmează, am lista făcută) tot felul d eproduse împotriva țânțarilor și căpușelor. Unele mai bune, altele mai branduite, altele mai puțin cunoscute. Rămâne la latitudinea fiecăreia ce alege. Am citit și aici, apropo de produsele naturale pe care le putem utiliza (și de ce anume funcționează), am regăsit informații auzite de ceva timp, dar pe care le-am înțeles mai bine acum, mi-am și notat două produse.

Aici , aici și aici am citit despre înțepăturile țânțarilor și insectelor sub o altă formă, o opinie cu aspecte medicale și câteva explicații generale, raportate la alergii. Articolul m-a făcut să-mi amintesc din sfaturile auzite de-a lungul vieții, mai ales în școală și facultate. Am auzit despre cum poți aplica o bucățică de aloe-vera pe înțepături, sau poți folosi geluri / unguente care sunt făcute cu sau din aloe-vera. Iar de pasta de dinți și de oțetul de mere știm cu toții, eu aș prefera să nu le folosesc pe pielea lui Guguță, să nu-i ard pielea (trebuie să mă mai documentez aici). Am auzit și cum poți aplica o pastă din bicarbonat de sodiu amestecat cu apă – poate o să încerc, la urgentă nevoie. Aș prefera să nu fie cazul 🙂 În niciun caz nu o voi face la doar o singură pișcătură de țânțar.

Nu am pomenit de veșnicul Autan, pentru că discuția va naște două tabere: că e ok sau că nu este prea eficient. Încă nu știu, voi încerca și vă voi ține la curent. Atenție, pe fiecare produs pentru copii scrie de la ce vârsă se poate aplica produsul respectiv unui copil. Aici nu continuu discuția momentan – în necunoștință de cauză. Apropo de alergii și de mușcături, câteva diferențe esențiale, regăsite aici.

Ajung și la mușcătura de păianjen, mai rar întâlnită, dar nu imposibilă (beac!). Ferească Dumnezeu !

Singurul sfat pe care îndrăznesc să-l dau, este să mergeți la medic pentru orice nu vi se pare ok. Nu este nicio rușine! Ceea ce am atașat în linkuri, sunt doar articole cu generalități și care ne ajută să înțelegem și ce nu cunoaștem, să ne formăm o idee și să încercăm să prevenim. Desigur, multe situații sunt inerente și cotidiene, de acord.

Să fim sănătoși cu toții și să ne bucurăm cu atenție de vară,

vă pupă mama lui Guguță 😀

 

De ale mamelor

Ce sa NU faci si ce sa NU spui …

… unei foarte proaspete mamici.

Scrisa si publicata pe facebook la putin timp dupa ce am nascut. Nu aveam cum sa nu o fac, cand -in ziua nasterii_ m-a sunat multa lume, unii au insistat de chiar 5 ori… vazusera pe fb ca am nascut….si eu trebuia sa am telefonul liber sa pot vorbi cu sotul meu si cu familia mea din post-operator , unde a trebuit sa stau 6 ore, pana m-au dus la salon. O reamintesc aici, cu siguranta va prinde bine chiar si celor mai bine intentionati – dar care nu realizeaza insemnatatea si nevoia de liniste a acelui moment.

Am plans in mine atunci, mai mult decat daca as fi urlat intruna. Daca ar avea toata lumea puterea sa nu renunte si sa fie tare exact cand nu mai e posibil sa ai aer, sa te tii tare si drept…. Desi al meu nu a fost asa de mic, numai o mama cu un bebe prematur, care sta nopti intregi cu frica in san, care nu-si da drumul sa simta, de teama sa nu-i sperie pe parinti, pe sot – care si asa stau cu inima cat un purice- poate intelege cum e sa nu ai, brusc, nici aripi, nici aer. Si totusi sa zambesti, sa vorbesti cu toti, sa tii infernul in tine, sa-i incurajezi, sa te machiezi si sa cauti orice cale sa te tina dreapta si pozitiva…avand toata increderea si siguranta ca va fi bine, sa fii tare si dragastoasa cu bebe, zilnic, apoi sa ti zambeasca, din senin, sa te stranga tare din degete, sa respire singur dupa ceva timp – in sfarsit!- si sa simti ca intreaga lume e abia atunci TOATA ta. Ca a meritat totul si ca esti binecuvantata.

Astfel ca:

– NU o suna imediat ce ai aflat ca a iesit din sala de nasteri / a nascut  (si, daca o faci, ajunge sa suni o data, nu de 3-4 ori cat mai insistent. E clar ca e anesteziata, epuizata, greu incercata si, cu siguranta, vrea doar liniste si familia aproape, nu sta ea pe telefon, ci sa-si stearga lacrimile si mucii, sa-si auda/simta familia etc). Da-i un mesaj, e suficient. E mult mai primit un gand bun in acest fel cand il va citi treaza si lucida, bucuroasa. Il va tine minte si il va aprecia triplu. Te asigur ca nu e in stare deloc sa vorbeasca la telefon,, nu mai vorbesc de una hipoacuzica asa cum sunt eu care, la emotii, nu inteleg nici simplul cuvant BINE… daramite sa scrie mesaj cu toate chestiile infipte in maini si spate. Eu am avut un cateter care ma manca al naibii, ma lua si cu fiori reci….Daca mai si vomita sau lesina persoana in cauza, e clar ca TU esti cu capul. -Buna-intentie-…nu-si are locul aici. Deloc.

– NU o (mai) dadaci. Nici cu mancarea, nici cu operatia, nici cu copilul. Cu NIMIC. Este frustrant si enervant (Daca vrei sa-i expui din experienta ta, ii povestesti. Simplu. Va aprecia, va recepta ce o intereseaza si avantajeaza si va intreba si data viitoare) . Mai ales daca nu ai copii inca. Dar chiar si daca ai. Tu esti tu si ea este ea. Ganditi si simtiti diferit, ati trait diferit. Stie si ea ce are de facut. Stie bine, simte, vrea, incearca. Are familia, doctorii, prietenii aproape, nu e picata din luna. Din pat, nici atat. Vrea doar sa fie ccu bebelusul si, eventual, sotul ei. Nu o mai pisa absurd la cap, mai ales daca nu ii esti apropiat/a. Nu-i mai spune cum sa tina copilul, ce sa-i cumpere, ce sa-i dea, nu o mai judeca si intreba ce face si cum face, de ce face. Ce mananca, de ce mananca. Te intreaba ea daca vrea si are nevoie. Va resimti totul ca pe o inutilitate, nu o va vedea ca pe un ajutor ci ca pe un semn ca nu-i buna de nimic. E viata ei, copilul ei, alegerea ei. Nu ai de unde sa stii prin ce a trecut. Sau cum a trecut. Nu esti in locul ei. Vrei sa o sustii cu adevarat? Spune-i sincer, cu caldura si cu drag, ca te gandesti la ea, ca ii doresti sanatate si un copil linistit, asigura-o ca-daca simte nevoia si de altcineva- esti si tu prin preajma…. nu : ,,draga, vezi ca asa trebuie sa faci ! Nu altfel, nu exista altfel , nu faci tu cum trebuie, nu trebuie sa te lasi!”. E o mare tampenie chestia asta. Nu ajuti asa. Nu ai de unde stii prin ce situatii medicale a trecut, de nu a putut proceda ea altfel. De ce nu e in stare sau nu vrea sa discute.

Lasa prostiile si moda de ,,eu stiu mai bine”. Fie vorba de spital, medici, alaptare, de tinut copil, de crescut copil, de orice alta chestie legata de asta, de sanatate, de kg in plus. Taci. TACI. Ganditi diferit, ei deja ii este foarte greu. Nu fi lipsit/a de bun simt si nici de empatie. Este foarte greu sa zambesti si sa fii tare, mai ales in conditiile unei incertitudini post-nastere. Chiar daca tu nu stii despre ce este vorba. Chiardaca tu vrei sa o ajuti, nu asa o ajuti. Nici tie ti-ar placea sa vina cineva, intruziv, sa puna gaz pe foc, si nu vorbim aici de baby-blues sau depresii postpartum, ci de a respecta spatiul si intimitatea noii familii, angajamentele, acomodarea, intimitatea.

De multe ori, o stare de spirit depinde de ceea ce se intamplă in jur, ai observat? Daca nici noi insine nu am mai permite tuturor celor din jur să ne controleze sentimentele, am fi mult mai linistiti. Poate ea plange de durere de spate si operatie, de dor, de neputinta, de aduceri-amintee, stie ea de ce…. ca si mine, cand m-aplec sa fac baita la copil, cand mi-e dor de sotul meu, cand uneori, simt ca nu stiu cum s afac, dar fac… altfel nu, nu am de ce. De oboseala , nu asa des. Nici pe tine nu te intreaba nimeni de cate ori faci dragoste pe noapte, nu-i asa ?! (asta, apropo de spatiu si intimitate)

– NU ii mai cere insistent poze cu ea sau cu copilul proaspat nascut. Nu are niciun chef. Tu, sincer acum,  iti faci selfie in toaleta sau cand zaci la pat ?! Cu parul ciumafaie si ochii dati peste cap, cu stomacul in gat si paloarea pe fata ?! Cu perfuziile si cateterele in tine ?! cu dorinta de a fi bine si a fi in stare sa fii pe picioare, sa mergi la puiul tau?! Atunci cand va simti ea, va trimite si singura poze. Va fi incantata si happy sa o faca. Nu ca mine care am trait o incertitudine, vreme de o saptamana dupa ce am nascut, nestiind ce va fi , sau daca va fi bine (probleme medicale)

– NU ii mai cere detalii de nastere. Cand vrea sau daca vrea, iti  spune din proprie initiativa. Nu-i arde ei sa spuna sau sa stie cati cm are taietura, cum arata plasturii, ce ruj avea asistenta pe buze, ce culoare a avut seringa de anestezie sau cum arata sala de operatii, cand ea nici picioarele nu si le vede sau simte, daramite burta. Si nici nu o intereseaza. Vrea doar sa taca, sa digere zbuciumul sua bucuria, sa simta, sa vada, sa aiba liniste, imbratisare, atentie si calm.

– NU o mai intreba : cat ai platit ieri si azi, dar de ce asa si pe dincolo ?! Nu este problema ei ca nu intelegi tu ceva. Nu este deloc ok. Detaliile astea nu-i stau ei in minte acum. Ori te intereseaza starea ei sau a copilului, la propriu, o pupi in mesaj sau live, o incurajezi, o imbratisezi, ori o lasi in pace cu orice altceva. Nu comenta inutil si neavenit. Este d e prost-gust si doare. DOARE.

– NU o mai intreba cand iese din spital si cand ajunge acasa. Nu are chef de tine. Cand are si vrea; spune si te cheama singura.

– Nu te mai supara pe ea daca nu vrea sa te primeasca in vizita cand vrei sau poti tu. Nu ai de ce sa te superi. Poate a plans toata ziua , poate are o zi prea plina sau, poate, vrea doar singuratate.

– NU ii mai cere detalii de bebelus. Ragaie, sughita, face caca, doarme, face pisu etc. Un bebelus face tot ce face un copil abia nascut. Iar daca 20 oameni te intreaba acelasi lucru….

NU sunt absurda deloc, nici lipsita de respect, apreciez toate gandurile bune, telefoanele si mesajele, m-am bucurat mult sa stiu ca se gandesc oamenii la mine 😇Dar este o foarte mare diferenta intre a face conform situatiei si a fi ca nuca in perete. Ce tie nu iti place, altuia nu-i face…

Nu este deloc greu să-i faci pe oamenii din jurul tau sa zambeasca. Nu este deloc greu să le oferi sprijin, chiar si ipotetic, zâmbete sincere si ganduri placute, intr-un mod cat mai delicat.

In fotografie, fiul meu la 3 zile de la nastere, dupa ce-i scosesera tuburile de respirat si alte cele. Prima data cand am putut/avut voie sa-l ating 20 minute, sa-l tin in brate ca lumea, sa-l pup intruna, si nu jumatate de minut pe fuga.IMG-20170121-WA0041