Jurnalul unui bebeluș

Petrecerea mea de moț!

… m-am îmbuibat ca purcelul. M-am și cucălat ca la robinet. Crecă au consumat juma de tub în ziua aia cu mine. Urăsc crema aia. Voi vă dați cu cremă-n fund?! Dar să vă spun.

În primul rând, mama e nebună. NE-BU-NĂ. Umblă ca titirezul și îl țăcăne pe tati la cap. Și pe Nana. Pe toți. Dar, vai, e așa frumoasă azi. Și-a dat și cu ruj. Urăăăsc faza asta…. înseamnă că o să mă ștampileze dublu.

După ce că m-au durut burtica și gingiile încă de cu noapte – ce o mai fi și asta, simt cu limba niște umflături în gură…doi colți…doi de ceva ascuțit… maaaamma… mama…aaaaa….au! Junghi, junghiuuri… aaaaaa, hîhîîîîî…ăăăă…hîîîîî….maaaaaami…ia-mă în brațe…. parcă mi-e mai bine un pic. Maaaam….maaam-aaaaa…aici să mă ții. E cald și bine. Au!! aaau!!…maaaa–mmaaaa…hîîîîîhîîî! Acu vrea să mă îmbrace, iete că nu vreau.

Gata, parcă nu mă mai doare așa…dar ce rahat o fi și asta…ia uite, întinde mami iar tubul ăla alb spre gura mea… tati se uită ca vițelul la mine….iar îmi bagă lipici în gură…mi-a încleiat limba azinoapte! Ptiu, scârbos și lipicios…dar , parcă, mi-a fost mai bine după ce l-am înghițit. Bine, treacă de la mine… De nu mi-ar mai da….ah! ia uite, parcă nu mă mai înțeapă gingiile…mă mănâncă, ia să-i ronțăi carnea. Oare de ce se screme așa când îmi înfig ăștia 8 dinți de-i am..? Are așa o piele mătăsoasă…. bine, eu sunt în grafic. Ieri am văzut un bebe în oraș, mai mare ca mine, știrb. ȘTIIIIRB.

Mama e agitată , iar tati se învârte ca leul în cușcă. Eu vreau sa ies afară! Afarăăăă! Vine Nana, deci cu ea-i rost de joacă. JOACĂ. Mă lasă să mă scălâmbăi și să umblu unde vreau eu.  Iete, aștia-s proști. Proști și nebuni. Se hlizesc la mine, mă tot pupă, mama plânge. De ce plânge… mă trece și pe mine iar ud la ochi…ah…îmi vine și mie…nuuuu, maaaaammmaaaa, nuu…de ce plângi? Am făcut eu ceva? Ah, cine să mai înțeleagă, plânge și râde. Vorbește. Mă șterge și pe mine și mă tot pupă. Nu mă pupă, mă țăcăie. Toată ziua. Țzoooccc-muacc—îmi țiuie urechile. Vorbește mult și eu vreau AFARĂ, voi n-auziți?! TA-TA-TA….AAAAA….dau ca prostul din mâini. N-ai cu cine. Trebuie să le arăt. Ăștia nu știu nimic. Eu sunt șeful.

Ia uite, veni și Nana. Ia uite, și Padre. Ce au, măi, cu mine azi…nu le-o fi milă?! Neee, n-ai să vezi. Mă pupă și mă îmbăloșesc toți. Dar parcă mama mai mult. Îi tot zice lui tati, îți amintești?! Cee să-și aminteasca?! oare de mine?!Iar plânge. E NEBUNĂ! Vorbește cu tati și se îmbrățișează. Ia uite, mi-au adus cadouri. Nana râde. Bun-bun. Se pare că e o zi deosebită. Deci profit la maxim.

Aaaaa, crecă fac un an azi. Țoale noi, mami și tati cu tricouri la fel…și eu!! Șiiii euuuuu! I-auzi, un an, moțul! Ia uite, hăinuțe colorate. Dr un covrig, ceva, nimic? Nu văe rusine? Nici milă, așa, un picuț?! Ce o mai fi și asta..?! VREAU COVRIG. Muma mă tot îndoapă cu banana. Ce naiba să molfăi la ea. VREAU COVRIG. Aoleu, ăștia-mi taie părul azi …? Ce-i arătarea aia metalică? Și țăcăne.  Părul meu CREȚ ? Nu le ajunge că am fost chel 6 luni, de puteai să-mi lustruiești ceafa?! Ihiihihi-hii….ahahahaha…hăhhăăăă-ahahahhaha-hăăă…mami, lasă-mă…hihi-hăăăhăăă–maaaami, mă gâdili! Iar mă pupă și molfăie de tălpi. V-am zis eu, toată ziua mă roade. Dar ce-s eu, ronțăneaua ei?! Tati o ceartă. Zi-i, tati, zi-i! Vreau să stau gol. În șușul gol. Toată ziua mă împachetați. Toată ziua și toată noapte. Voi de ce nu stați așa?! Aiurea!

 

Ah, mă doare burta ca naiba. Auuu…iar?! Moale și umed…câh. Maaaammmaa…ma-ma-ma….mă agit degeaba. S-a repezit să mă înfășoare iar. Ia stai,ciupa-ciupa!! Aaaa, aud apa…. iiiii, asta-mi pace…ciupa-ciupa!! dai-dai-ciupa-slang! bună apa, buuună..mă simt bine…place la mine, mai stau…..să tot stau în ea. Nici n-apuc să înghit ceva, deja mă îmbracă. Părea mișto spuma aia albă…data trecută mi-am băgat nasul în ea. Ia stai că le mai dau o tură. CA-CA! Câââh…le-arăt io. Scccrrrr….ichhhh! Mami iar se strâmbă. Stai că mai vine una. Iiiii! E clar, am diaree. Mă trecu așa o crampă…. măacar de mi-ar da să rod ceva bun. Și-așa nu-mi plăcea laptele al nou. Dar ce mamii lor mă tot pupă și molfăie toți azi?! Beac. Mă sucesc și răsucesc ca pe-un pui la rotisor. Cred că mă mai culc un pic.

Ia uite, iar e zi. Mi-e somn și acum. Cât oi fi dormit, că mama e agitată. Mă dor ochii de cât se agită. Ia las să umble de nebună. Au! Ce ai cu mine?! Iaaar mă îmbraci?! Iete că nu vreau să stau la pantofi. Ia stai, ăștia par buni de ronțăit. Aaa, chiar buni. Păcat că mi i-a luat din mănă. Ciu-ciu! Aleargă cu mine prin casă. Oare unde mă duce? Ia stai, ce-i cu moacele astea? O mie de moace. O grămadă de tanti și de neni. Mami stă să plângă iar. Toți râd și bat din palme. Iete că am chef. Sunt bine-dispus. Azi e zi de lăfăială. Curat lăfăială! Ce-mi mai place…primii de toate. Uite, încă o mână. ZZZGRRRR….bună și pufoasă. Nu știu de ce mă pasă tanti la alta. Mă saltă ăștia. Cică-s greu. Dar ei cum îs?! Eu văd numai bețe și burți. Dar și ochi frumoși. Iubire. Iubirea-i bună mereu. Rujul mă enervează. Și ștersul. Toată ziua rașchetează la obrajii mei. Compostează la mine ca la covrigi. Măcar de nu s-ar umple de parfum. Vreau aer curat!

 

Hooopa, cald afară. Cine-s oamenii ăștia? Se hlizesc la mine toți. Ce-s io, clovnul lor?! aaa, bat din palme, cu toții. Îmi cântă. He heee, e bine așa. Bun așa. Dă-te cu lumina aia din ochii mei. Dăăăă-te. Văd negru. Văd suzeta. Nicio suzetă. Mi-o luară. Răi, foarte răi. Vreau suzeta! Mă plimbă aștia ca la expoziție. Sunt în brațe la o tanti blondă. Ia uite, și tortul meu, colorat, baloane. BALOANE. Mereu mi se trântesc în nas și mereu pocăne. Îmi bubuie urechile.

O, daa. Mie îmi plac blondele. Și Nana e blondă, și bunica ailaltă. Ba, stai că și mătușa e blondă. Și nașa! Aha, v-arăt eu. Mi-era dor să jumulesc niște păr. Și jumulesc bine, așa fac mușchi. Ia să râd un pic…știu eu că mă vreți în brațe la pupat. Toate! Hiii, abia vă aștept. Abia aștept să văd părul ăla-n fața mea. Nașa-i chiar superbă. Și are o grămadă d epăr lung. Hiiii, părul ăla, acuș ajung la el. Ia uite, ditai șuvița. Ia să trag. Trag până nu mai pot. Mă enervează că-mi rămâne între degete.  Nașa se strâmbă dar mă pupă. Andreiaș îmi zice. Sună belea. Belea de duios și de dulce.

 

Mami toată ziua mă șterge pe mâini. Îmi fleoșcăie degetele întruna. Cică bag în gură, așa, și?! Dar tanti astălaltă țipă și dă din cap. O fi bine? O fi rău? Stai că mai mușc o dată. Parcă nici dinții nu mă mai dor așa. Asta-i terapie curată. Mor să-mi înfig dinâii. Au aștia o piele….. Stai să mai trag și de păr o țâră! Am ditamai coama hlizită și cu niște dinți albi în fața mea… ia că-i trag una și peste nas. Ia uite, și-n obraz. Și de nas trag…stă ca un castravete-ntre ochii mei…na, încă una! Păi ce, am loc să respir?! Tooooți în mutra mea. Adică cum, mă tot iei în brațe și să nu m-aleg cu nimic?! Neee, n-ai să vezi. Ia stai tu așa. ZVÂCC ! Mai smulsei o țâră. Deloc nu le convine, deloc. Dar nu-i după ei. Io-s șeful.

Ptiu, iar sunt ud. Mor la faze d-astea. Să cresc eu mare și să-mi țin burta. Mă schimbă mami din 2 timpi și 3 mișcări, de nici hâc nu pot să strig. Tati se hlizește la mine. AAaaa, ne jucăm, oo, daa! Place la mine. Maaaxim, hih hihiihih….taaaa-taaa! Bine-i la tati in brațe. Tati râde mereu. Nu-i mai dau drumul. Ia să-mi pilesc și unghiile de el. Are o piele așa caldă și mișto. Uite, și niște păr. Dar mami de ce n-are păr din ăsta pe mâini? Curată întrebare. Cresc io și învăț mai multe. Na că-l culeg acuș. AU! Nu-i place… stai că mai culeg nițel. Nu mă las. Mami a zis că ambiția-i lucru mare în viață. Nu-i place. Dar de ce?!  na! șI NA ÎNCĂ O PALMĂ! eu vreau jos, n-auzi. JOS. Îi zise la mami că-l doare. Păi pe mine, nu mă doare toată ziua, hop colo, hop dincolo, trag de mine ca de cârpițe..!?

Iar mă duseră afară. Mi-aduseră ăștia o tavă cu de toate în față. Arătania aia metalică se plimbă de la mami la nașa în mîini. E urțtă și cu doi dinți. Mă apucă nașa de păr…ce ai tu cu el?! Trage și mă doare o țârică. Ia uite-o și cu o panglică roșie. Păi cum adică, io-s de roșu?! Nașa mă apucă iar…uite și-o fundă…aaaa, bun-bun, moale. Buuună-i turta…cine mi-o fi înfipt-o în gură?! Ah, ditamai bucata. Toatăăăă pentru mine?! Oooo, daa, toată. Bine, ia să molfăi. Bună și dulce. Să mă doară burta două zile, nu-mi mai pasă. Molfăi și îi las să-și facă dambaua. Ce să fac io acum….oare mă lasă să mai iau ce vreau?! Mă lasă. Vreau să mai rod ceva. Vreau să mă lase jos și să mai rod. Uite, mingea…stai că iau și drăcia aia cu tuburi (stetoscop – n.a)…ooaaau, bat toti din palme…ia stai să mai iau ceva…toate-s pentru mine, așa-i?! woaaaa, bunde ronțăit și tubul negru (parfum, n.a)..câh, gust de căcat. CĂ-CAT. Pișcă la limbă. Neee, vreau în brațe la mami. Vreau să rod bile de tort. Mă puseră ca pe pui la proțap, în centrul mesei, și eu acum trebuie să stau la poze. Câtamai tortul și nu pot să mă înfig în el. Dar să mă înfig cu toată puterea și să-l scutur nițel. Ditamai măgăoaia! Stai că sar acuș pe el. Ah, mami s-a albit la față. Mami, nu înțelegi că eu mă țin pe picioare…aaa, stai, sunt la înălțime. Aoleu, sunt e masă. Aha, deci, puteam să cad. Lasă că de aia sunt ei aici. Io fac ce vreau. Ce vreau eu, auziți?!

 

Părul meu! Îmi tăiară părul. Treacă de la mine, îi bună turta. Am făcut frumos la poze și mi-au mai dat turtă. Păi, ce, io-s prost? Neee. noiDa ce-or face cu șuvița mea?!

Bat toți din palme, și eu nu văd decât o grămadă de moace, păr de jumulit, brațe de ros. La tati nu am ce, la Padre niiici atât. Și multă dragoste, și multă pupăceală. Prietenele lui mami mă răsfață. Parcă mă pupă mai delicat. Toaaaată lumea mă vrea în brațe. Și eu ador să sar. Să mă zgâlțăi. Mdeah, nu mai pot de drag. Mă umplură de bale. Noroc cu Nana, mă spală iar. Mi se făcu și somn. Mi-e sete. Nu-mi văd șușul, ce burtă am făcut. Bine că nu-mi mai îndeasă mami clei în gură.

Suza mea, iubita mea. Suzetaaaaa!

Jurnalul unui bebeluș · Uncategorized

Guguță și părinții lui – povestea

Gravidă în 15 săptămâni, primesc e-mail cu rezultatul testului genetic. Îl așteptam de o lună și am fiert cât toți racii lumii.

Așa ne-am dorit noi,  eu și Teo ( Teiuții pentru familie și prieteni) nu neapărat din cauza hipoacuziei mele, sau din cauza faptului că, lunar, făceam naveta la București la control și îmi era foarte greu cu o sarcină toxică –  test genetic din start. Să știu o treabă 99 %. Lucru care mi-a confirmat ce simțeam dintru început: băiețel, low risc – Down, low risc la toate. Bșca hipoacuzia, vorba doctorului, ori te naști surd, ori te naști cu bine, nu există la jumate. Că se dobândește, e altceva. Dar na, suflet de mamă, să știu din start. Nu că l-aș fi iubit mai puțin…

,,Ești tătic de băiețel, felicitări!”. După ce i-am dat send lui Teo , care era de gardă la spital- , m-am umflat de plâns vreo 20 minute. Singurele minute din începutul sarcinii , în care chiar nu mi-a venit să vomit și nici greață nu mi-a fost. Nu era nici mama prin zonă, să îmbrățișez pe cineva. Mă durea sufletul, voiam să fie bine, mi-l doream demult, voiam să știu că e bine. Și am respirat. Atât ! Tocmai atunci să fie și Teo la spital… bogdaproste cui a inventat telefonia și netul. Poate până mor, apare și teleportarea.

Nu, mint, am băut și un pahar de roze. Motiv să dau sms și d-lui dr la București, pățesc ceva?! Și-o fi zis omul, asta nu-i cu țiglele pe casă. Doamne-ferește! Mai ales că i-am dat și un e-mail lung cât Casa Poporului pe tema testului genetic.  Lung, domnule. Și când zic lung, zic 3 pagini. Mama mi-a reproșat că sperii omul și nu mă mai primește. Ei, aș! Ba mă primește. Pe altul îl lua somnul și dupa 1 pagină – eram speriată de moarte, oricum și știam că avea să înțeleagă. Putea să mă și înjure – mai mult cred că a zâmbit. Trebuie, trebuia, speram.

Cine nu știe, eu scriu pomelnicul de e-mail, sms și tot ce vrei. Deh, asta-i una din crucile celor slabi de auz, vor să scrie tot ce simt, cu detalii de-a fir a păr. Nu are nimic, nu mi-era rușine nici să mă pici cu ceară, se învățase omul cu mine,  s-a și închinat  când m-a cunoscut la controlul dinainte să rămân gravidă; m-am prezentat cu 5 foi roz cu scris de mână cu TOT întreg istoricul meu de stări, simptome, chestii fizice și probleme femeiești și alte de-astea intime din ultimii 15 ani. Când i-am întins foile și i-am spus că economisim timp dacă citește tot ce ar fi trebuit să mă întrebe și pentru care pregătisem toate răspunsurile, a holbat niște ochi cât cepele, apoi a zâmbit larg, s-a uitat la asistentă, s-a uitat la noi – Teo era rac fiert în obraji- apoi a citit. L-a bufnit râsul dupa 3 pagini, doamnă, nu era nevoie să-mi spuneți că vă place roze-ul, putea să fie și alb! Nu mă interesează nici cât de des mergeți la sală…parcă am fi la matrimoniale, doamnă, dar sunteți drăguță să mă informați toate obiceiurile personale. Nu are importanță nici că beți un pahar săptămânal :)))

Deh, prima sarcină….orice ți se pare că vrei să întrebi și să spui, orice contează. Nuuuu, un pahar mic-acolo- ai voie, nu bei toată ziua. Bun așa. Îmi gâlgâiau lacrimile…instant mi-a venit…Guguță, puiul meu! Micul meu pui….și dă-i și plângi. Guguuuță! Dragostea lui mami… o să fii tăurașul familiei, ambițios, năzdrăvan, vesel și minunat. Ești deja ! Parc-am presimțit. Trebuia să-l nasc in iunie, in Gemeni… Taur de mai l-am făcut. Guguțică. Povestesc cu altă ocazie.

Meritam și un respiro liniștit dupa N ori de vomitat. Oooo, daaaa, am vomitat 6 luni și jumătate. De dimineață și până seara. Am zăcut ca o legumă, mă mir că nu mi s-au scurs și creierii la WC. Le-am invidiat pe cele care nu au avut nici pe naiba și și-au purtat burta cu mândrie toată sarcina, au mâncat ce au poftit – îngrășatul nici nu l-am pus la socoteală, doar pieile și burta, iaurtul maică-mii, piureul de cartofi, ardeiul iute și niște zmeură. Asta a mers de minune cu vomitatul de la 6 dimineața până seara, cu perfuziile de la spital continuând acasa, cu cafelele negre, migrenele, tv, citit și crizele de deprimare și plâns oscilând cu fericirea și bucuria. La mine – noi- ardeiul iute și covrigii cu sare au fost lege. Motiv de gândit pt vecinul nostru, Fane (devenit ulterior, moșul copilului) care i-a și spus Nanei (mama) din prima : ăsta-i băiat!

Lună de lună am făcut navetă la București, la controale, analize și tot felul. Mă zgâlțâia trenul de aveam senzația că-mi iese fundul cu burtă cu tot pe urechi – oricum muuuult mai suportabil decât pe bus. Mergeam la toaletă din 15 în 15 – mă mir că nu am golit tot lichidul amniotic. Mă bănuiau oamenii și de un pui de diabet gestațional – băgam apă în mine cât să linișești setea a trei turme. Neeeee, mi-era sete și atât, de atâta sare. Cu mașina cine să mă ducă!? Eu șofând în sarcină- n-ai să vezi. Ai mei cu emoții – nici atât, iar Teo era cu rezidențiatul lui la Timișoara.

Guguță. simplu și haios, dar atât de dulce. Singurul desert pe care am putut să-l mănânc întruna și pe care abia-l așteptam, din localul ,,La plăcinte”, din București, locația din Romană , de lângă Ambasador unde mă cazam mereu – grație unor relații ale lui Padre (tata). Am mâncat la ,,căciuli” din astea de de m-am spart, că oricum vomitam altele. Și la spital am primit, după naștere, dar mi le-a confiscat asistenta -nu aveam voie. La o simplă căutare pe net dintr-o noapte cu multe lacrimi și somn ioc, aflu că se mai numea și Cușma lui Guguță. Poveste lungă, pare-se.

LLum…vvvlum… ce-i cu legănatul ăsta rapid?! Oare unde se grăbește mami…alearga…zdramp -slang…auu, maaaama…(hâțânat) maaammma… MAMA… mmmmm…ce zumzăie așa?? Ia să o mai zdrăngăn eu un pic pe mami…zzzdrrrump….bolîlîc-bolălăc……cald și bine… mă și mișc un pic…ah, nu-mi place iute…bolîlîc!! auu, capul, stau cu capul în jos?! se trage burta, unde să mă mișc?!….iar icnește mami… Bolîlăc!! iiiiicccccc!IMG-20170121-WA0040

Eu sunt Guguță. Inimă de leu.